„Iubitul meu a murit în ajun de Crăciun, salvând de la moarte un copil prins sub gheaţa unui lac în Parcul IOR. La un an de la dispariția sa, la ușa mea a apărut un cerșetor. M-am speriat prima dată, dar mi-a vorbit cu vocea lui….” Continuarea îți dă fiori. Ce i-a făcut cerșetorul și ce a urmat:

O tânără din București și-a pierdut în urmă cu trei ani iubitul, pe Iuri, în ajunul Crăciunului, după ce a încercat să salveze de la moarte un copil prins sub gheaţa unui lac pe care patina din Parcul IOR.

Bărbatul a reușit să-l aducă pe micuț la mal și să-l salveze, dar Iuri a murit la spital din pricina hipotermiei. De atunci, în fiecare an, în preajma Crăciunului, femeia are parte de câteva experiențe ieșite din comun.

„Ne ştiam din liceu şi fusesem nedespărţiţi până când … cum se spune la cununie “moartea ne-a despărţit”. De parcă ar fi ştiut ce-l aşteaptă, când am împlinit amândoi 18 ani, la majorat, am mers într-o biserică şi “ne-am cununat” doar noi doi în faţa lui Dumnezeu.

Mi-a jurat atunci, în faţa altarului, că nu ne vom despărţi niciodată, nici măcar după moarte. Atunci am luat acest jurământ ca pe ceva romantic şi o dovadă nemaipomenită de iubire. (…)

În fiecare an în ajun de Crăciun merg la biserică şi-l întreb pe Dumnezeu de ce mi l-a luat pe Iuri. Şi răspunsul nu a întârziat să apară. În anul următor morţii lui, Iuri a apărut la uşa mea în straie de cerşetor, de boschetar. M-am speriat prima dată, dar mi-a vorbit cu vocea lui, inconfundabilă, şi l-a primit în casă, l-am omenit, spălat şi îmbrăcat în hainele rămase de la Iuri. Era un bărbat de aceeaşi vârstă cu Iuri al meu, avea aceleaşi mărimi şi glasul, glasul era al lui, inconfundabil. Mi-a vorbit despre lucruri pe care le plănuiam împreună şi în final mi-a spus că trebuie să fiu sigură că el îşi va ţine promisiunea de a nu mă părăsi nici după moarte. Boschetarul a plecat din casa noastră a doua zi după Revelion, lăsându-mă cu inima mai uşoară, de parcă chiar fusesem cu el.

În al doilea an, pe măsură ce se apropia Crăciunul, mă cuprindea disperarea, din nou. Atunci Iuri s-a întrupat într-un copil, pierdut pe stradă de părinţii lui. L-am găsit întâmplător în apropierea unui centru comercial şi l-am luat acasă peste noapte. A doua zi am colindat zona şi am vorbit cu poliţia, ca să-i găsim părinţii. I-am găsit abia după trei zile, timp în care copilul acela mi-a umplut inima de bucurie. La final, când ne-am despărţit, copilul mi-a spus aceleaşi cuvinte, că nu mă va părăsi, chiar şi după moarte.

În fiecare an de atunci Iuri se furişează pentru câteva zile în viaţa mea, sub forma unor fiinţe care au nevoie de ajutor. Am acceptat asta ca pe un dar al lui, ca pe o formă de a-şi cere scuze că m-a părăsit involuntar, dar şi un mod de a face un bine cuiva, aşa cum îi plăcea lui să facă”, a scris femeia pe eva.ro.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *